♥♫ -Giovanni Marradi - Someone Like You -(superb)

Un cantec doar ....

Am cautat iubirea...

Sa fi fost o iubire imposibila?

Nu intelegea ce se intampla cu el. Parca nu mai era el. Si poate chiar nu mai era. Visa cu ochii deschisi, simtea cum deodata, viata lui capata sublimul rost al existentei efemere...Plutea...Iubea... Da !!! O iubea. Si o iubea nespus. Asa cum marea iubeste valurile, asa cum codrul iubeste copacii, asa cum noaptea iubeste gingasia lunii. Minunat si covarsitor sentiment. Si tocmai el...El, cel care nu credea ca poate simti cum focul curge in sufletul lui, vedea acum aievea cum soarele rasare pentru el, cum raul curge pentru el, cum iarba creste pentru el, cum pasarile canta pentru el. Renuntase definitiv la ideea de a cuceri, pe rand, toate florile din lume, de a le fura cate un sarut si a pleca mai departe, implinindu-si astfel destinul lui de fluture. Dar el nu era asa. Acum stia.
De fapt, toata viata s-a simtit diferit de semenii sai. Nu a fost inzestrat cu frumusetea nativa a celorlalti fluturi, nu s-a simtit niciodata atragator cu culorile lui palide. A crezut insa tot timpul ca mintea, dar mai ales sufletul il vor calauzi pe drumul spre fericire. Iar in drumul lui a aparut ea. Nici prin gand nu-i trecea ca, intr-o zi, pe cand survola inaltimile muntilor, va ameti subit. Si nu pentru ca ar fi avut rau de inaltime, ci datorita faptului ca in fata lui se afla o minunatie de floare, o zana a muntilor. Fluturele era fermecat, ar fi vrut sa stie totul despre ea, s-o afle in toata splendoarea ei. Foarea parea sa-l placa si ea pe micul indragostit si i-a istorisit povestea vietii ei. Fluturele era impresionat: ascultase o poveste trista uneori, dulce uneori, minunata in general. A inceput sa realizeze de ce se simtea el strain in lumea lui. Pentru ca lipsea cineva care sa-l inteleaga. Si Floarea il intelegea, ba chiar il completa. Era magnifica. Sigur, nu era perfecta; nu avea frumusetea unei orhidee sau gratia unui trandafir, dar Floarea de Colt era unica: naturala, gingasa, rara. Zilele treceau, poate erau clipe, poate erau veacuri...Iubirea lor era ceva greu de descris in cuvinte. Parea ceva ireal de frumos. Dar, cum toate lucrurile bune se sfarsesc rapid, povestea lor s-a
terminat brusc, fara generic de final, fara punct culminant, fara sens, lasandu-l pe bietul Fluture intr-o bezna sufleteasca si existentiala. Soarele nu mai rasarea pentru el, luna nu il mai mangaia ca in trecut, noptile ii erau mormant. Nu intelegea de ce, nu gresise cu nimic. Ii rasunau mereu in minte vorbele Florii: "Iarna renunt la tot, ma inchid in mine si astept primavara, sa renasc si sa traiesc o alta poveste." In zadar a incercat el sa-i explice cat de mult o iubeste sau ca o va astepta toata iarna si mai mult, daca va fi nevoie. Floarea, insa, nici nu voia sa auda; mai mult: i-a cerut sa nu o mai caute niciodata. Fluturele ar fi facut orice ca sa o stie fericita, de aceea si-a propus sa-i faca pe plac si de aceasta data. Ii era insa foarte greu si isi amintea mereu de conditia anonim si de iubirea nesecata pentru Floarea de Colt. Desi faceau parte din lumi diferite, se potriveau de minune si se iubeau cu adevarat. Totusi, ceva i-a despartit. Sa fi fost o iubire imposibila?

Ma iubesti?

VIATA ..............CHARLES CHAPLIN

Am iertat greseli de neiertat,am incercat sa inlocuiesc persoane de neinlocuit si sa uit persoane de neuitat.
Am actionat din impuls,am fost dezamagit de oameni pe care-i credeam incapabili sa ma dezamageasca,insa am dezamagit si eu oameni.
Am tinut pe cate cineva in brate pentru a-l proteja.
Am ras cand nu trebuia.
Mi-am facut prieteni vesnici.
Am iubit si am raspuns iubirii,dar am fost si refuzat.
Am fost iubit si n-am stiut sa iubesc.
Am strigat si am sarit de atata fericire,am trait pentru dragoste si am facut promisiuni de vesnicie,dar mi-am frant inima de atatea ori!
Am plans ascultand muzica sau privind fotografii.
Am telefonat doar pentru a auzi un glas,m-am indragostit de un suras.
Am crezut ca mor de atata nostalgie.
Mi-a fost frica ca voi pierde un om deosebit(pe care in final l-am si pierdut)....dar am supravietuit.
Si traiesc inca!
Si viata,nu mi-o irosesc...si nici tu nu trebuie sa ti-o irosesti.Traieste!
Ceea ce este cu adevarat bine,este de a te lupta cu convingere,de a imbratisa viata si a trai cu pasiune,de a pierde cu demntate si a invinge cu indrazneala,pentru ca lumea apartine aceluia care indrazneste si viata inseamna prea mult pentru a fi insignifianta.

♥♫ -Stamatis Spanoudakis-Sudden Love-(superb)

Murim… ca mâine

E-aşa de trist să cugeţi ca-ntr-o zi,
poate chiar mâine, pomii de pe-alee
acolo unde-i vezi or să mai stee
voioşi, în vreme ce vom putrezi.

Atâta soare, Doamne,-atâta soare
o să mai fie-n lume după noi;
cortegii de-anotimpuri şi de ploi,
cu păr din care şiruie răcoare…

Şi iarba asta o să mai răsară,
iar luna tot aşa o să se plece,
mirată, peste apa care trece-
noi singuri n-o să fim a doua oară.

Şi-mi pare-aşa ciudat că se mai poate
găsi atâta vreme pentru ură,
când viaţa e de-abia o picătură
între minutu-acesta care bate

Şi celălalt – şi-mi pare nenţeles
şi trist că nu privim la cer mai des,
că nu culegem flori şi nu zâmbim,
noi, care-aşa de repede murim.

(Magda Isanos)

Cazut am fost

In jurul lui e gol.Pustiu si singur
mergea cu capu-n jos,topit de jale.
Era un om,care de-o vreme-ncoace
abea de se tara,incet,pe-o cale.

Si-n ochii lui ce-i ridica adesea
nu se vedea decat o viata de durere.
O,Doamne,el nu mai era acela
in care Tu-ti gaseai candva placere.

Si era trist si plin de deznadejde,
privea-napoi spre muntele,pe care
doar cu putin in urma el fusese,
dar neveghind,aluneca la vale.

A mers un timp n-acel pustiu,pierdut
de tot ce el iubea mai mult pe lume,
crezand ca a pierdut tot ce-a avut,
pe Cel ce il iubea si propriul nume.

Era murdar,n-avea nimic,doar zdrente
si se privea gemand de suferinta
dar mai demult el nu asa fusese,
ci plin de dragoste si de credinta.

De sus,in urma lui,infiorat
privea Acel ce viata isi daduse
si se gandea in suflet intristat
la tot ce omul pan' acum facuse.

"O,el a stat si-a mers pe drum cu Mine,
l-am invatat si l-am povatuit
si doar stia c-altcineva in lume,
pe el nicicand mai mult nu l-a iubit!

Mi-a fost tovaras.O,si cand tristetea
sau vreo durere mica-l cuprindea
eram cu el si-l mangaiam adesea
si-l sprijineam cand schiopatand mergea.

Eu il iubesc c-o dragoste nespusa,
dar el acum e-n valea de pacat
si merge-n sens opus,cu spatele la Mine,
uitand ca si-nainte tot Eu l-am salvat!"

Si omul ar fi vrut atat de mult
sa se intoarca,caci gemea de dor,
cand se privea era cuprins de bocet
si Il dorea pe-al sau Mantuitor.

"Dar nu,nu pot,imi este prea rusine!
Eu stiu ce mult,ce mult L-am suparat!"
Si lacrimi multe izvorau din mine
si-n drum,acolo jos,m-am aruncat.

-O,Doamne,astazi vad ca fara Tine,
fara iubire si harul Tau maret,
viata mea nu are rost in lume,
sunt un nimic si nu am nici un pret.

si am plans mult,caci nostalgia aceea,
a vremii cand eram doar eu si El
ma mistuia si ma facea sa sufar,
dar eu eram cu spatele spre El.

Si cum stateam,cuprins de-un dor launtric,
am auzit un glas sfasietor
O,da ,Ïl cunosteam atat de bine!
Era chiar El,al meu bun Salvator.

Si m-am intors cuprins de o speranta,
privirea Lui blanda m-a-nvaluit
si sangele-I curgea din maini,din coasta
si a soptit:"Eu pentru tine am murit!"

Plansese mult.Pe fata Lui senina,
urme de lacrimi multe am vazut.
Ah,ma iubea!El planse pentru mine,
mi se-ntampla ceva de necrezut!

Eram pierdut,nu mai aveam pe nimeni,
in lume nu-mi gaseam nici un folos,
dar m-ai strigat,o,m-ai chemat pe nume,
m-ai cautat din nou acolo, jos!

Eu nu am pretuit iubirea Ta cea mare,
Dar jos,cazut,eu am realizat,
ca fara Tine nu-i nimic sub soare,
ca eu sunt mort far' harul Tau bogat.

Imi pare rau de-a mea crunta cadere,
ce m-a durut o,Doamne-atat de mult,
dar vreau ca langa Tine si-n veghere
sa stau de-acum mereu si sa Te-ascult.

Si pentru-a Ta iubire necuprinsa
si pentru harul ce L-ai aratat,
de-ar trebui sa pierd tot ce-am pe lume,
de Tine nu mai vreau sa ma despart!

Amin

,Alina Coman

♥♫ - Giovanni Marradi - Only You -( superb)