sâmbătă, 30 mai 2009

Mi-e dor de-un vis...


,,Mi-e dor de-un vis aşa curat
Şi alb ca albul de hermină,
Să râd ca florile-n lumină,
Să uit că ros e de vermină
Copacul vieţii scuturat...
Mi-e dor de tine, cea de ieri,

Şi iar visez că sunt cu tine...
Şi-atât de bine şi senin e
Când visul vine să m-aline
Cu dulci şi line mângâieri!...
Visez că zâmbetu-ţi divin

În cale iarăşi luminează-mi,
Că iar la pieptu-mi vii să-ţi razămi
Căpşorul scump, şi-adormi în pază-mi
Ca-n vremile ce nu mai vin...
Visez... dar visurile pier

Curând, ca flori de brumă-atinse,
Iar visul meu din urmă stins e...
Cu braţe-ntinse-n gol şi-nvinse,
Drag vis de ieri, în van te cer!
Şi fără tine, viaţa mi-i

Deşartă ca un ţărm de mare,
Pe care eu te chem din zare
Şi caut dus de se năzare
Vreun semn pe apele pustii...
Te chem şi zi, şi noapte, dar

Tu nu-mi auzi în veci chemarea...
Şi nu-i mai fioroasă marea
În zbuciumarea ei ca marea
Mea jale, chinul meu amar! "

de Ştefan Octavian Iosif

vineri, 29 mai 2009


..mi.e dor de zilele când îmi luai fata în palme...mi.e dor de clipele în care priveai în ochii mei...mi.e dor de mâinile tale pe trupul meu...mi.e dor de buzele tale pe gura mea...mi.e dor de îmbratisarile tale....mi.e dor de dragostea noastra ascunsa si de pasiunea noastra dezlantuita...mi.e dor de glasul tau....mi.e dor de mesajele tale...mi.e dor de întâlnirile noastre...mi-e dor ...mi.e dor de plimbarile când ma tineai de mâna în vazul lumii ca si când n.am fi existat decât noi doi pe pamant...mi.e dor...mi.e dor....mi.e dor de tine!....vreau sa fiu iar zapada în viata ta..

vreau iubire..

Plâng florile cu lacrimi de cristal
agatând în ele durerea ofilirii.
Plâng copacii
cu frunze aramii pe alei solitare.
Plânge cerul cu lacrimi reci
înecând ranile pamântului.
Plâng toate culorile curcubeului
ca se topesc în senin.
Plâng cele mai frumoase vise
ce nu au gustat împlinirea.
Plâng zâmbetele de creta
de pe sutele de masti
ce sufoca adevaratul chip.
Plâng cuvintele nerostite
si lasa în urma lor povesti nescrise.
Plâng ranile
de unde s-au rupt aripile.
Plâng iubirile neîmpartasite
în falia inimii însângerate.
Plânge trecutul
ce nu mai poate fi schimbat.
Plâng amintirile
ce nu vor sa moara
în uitarea de gheata.
În oceanul de tristete plutesc,
vad sperantele cum se scufunda,
ma doare neputinta de a evada
din cetatea lacrimilor.

vineri, 15 mai 2009

Soldatul Si Pasarea


- Esti trist asta-seara, îi spuse pasarea,
vad eu ca esti trist...
- Nu, nu raspunse soldatul,
- Si totusi pari trist, zise pasarea cea alba,
pari trist.
- Nu, nu sunt trist, raspunse soldatul,
nu, nu.
- Esti trist asta-seara, vad eu,
ai ceva pe suflet mai zise
pasarea alba.
- Nu, nu sunt trist si lasa-ma-n pace!
se rasti la ea soldatul.
Pasarea se desprinse de pe bratul lui
si zbura fâlfâind din aripile ei mari
si albe, foarte albe.
- Unde-o fi plecat pasarea aia cuvântatoare?
se trezi deodata soldatul, vorbind
singur.

Nichita Stanescu - Soldatul Si Pasarea