Plâng florile cu lacrimi de cristal
agatând în ele durerea ofilirii.
Plâng copacii
cu frunze aramii pe alei solitare.
Plânge cerul cu lacrimi reci
înecând ranile pamântului.
Plâng toate culorile curcubeului
ca se topesc în senin.
Plâng cele mai frumoase vise
ce nu au gustat împlinirea.
Plâng zâmbetele de creta
de pe sutele de masti
ce sufoca adevaratul chip.
Plâng cuvintele nerostite
si lasa în urma lor povesti nescrise.
Plâng ranile
de unde s-au rupt aripile.
Plâng iubirile neîmpartasite
în falia inimii însângerate.
Plânge trecutul
ce nu mai poate fi schimbat.
Plâng amintirile
ce nu vor sa moara
în uitarea de gheata.
În oceanul de tristete plutesc,
vad sperantele cum se scufunda,
ma doare neputinta de a evada
din cetatea lacrimilor.