Soldatul Si Pasarea

- Esti trist asta-seara, îi spuse pasarea,
vad eu ca esti trist...
- Nu, nu raspunse soldatul,
- Si totusi pari trist, zise pasarea cea alba,
pari trist.
- Nu, nu sunt trist, raspunse soldatul,
nu, nu.
- Esti trist asta-seara, vad eu,
ai ceva pe suflet mai zise
pasarea alba.
- Nu, nu sunt trist si lasa-ma-n pace!
se rasti la ea soldatul.
Pasarea se desprinse de pe bratul lui
si zbura fâlfâind din aripile ei mari
si albe, foarte albe.
- Unde-o fi plecat pasarea aia cuvântatoare?
se trezi deodata soldatul, vorbind
singur.

Nichita Stanescu - Soldatul Si Pasarea