vineri, 24 aprilie 2009


Ploaia sufletului meu,

Ploua cu nuferi, ploua cu flori de margaritar
Si-mi cad pe parul ud petale albe ;
Ce-n drumul lor îmi mângaie trupul, îmi spala fata
Mirosul lor îmi îmbata simturile.
Sunt o mireasa a ploii,
O craiasa a florilor!
Florile… în dansul lor cu ploaia
Îmi soptesc usor un cântec
Ce-mi da aripi sa ma prind în dans cu ele
Trezesc în mine magia zborului ce ma înalta departe în lumea ploilor de flori
Si ploua, ploua cu nuferi si flori de margaritar

Ploua cu vise, ploua cu sperante
Ce ma lovesc în suflet si-mi îmbraca golurile singuratatii
Ploua cu gânduri ce-mi deschid fereastra uitarii
Ploua cu vise ce-mi patrund în inima
Ploua cu sperante ce-mi alunga tristetea
Sunt o mireasa a ploii, o craiasa a viselor,
Un curcubeu de sperante.
Iubiri, trairi se înalta la soare
Pe un zmeu cu fluturi de apa
si-n zborul lui ma striga ploaia
ploua cu vise, ploua cu sperante.

Camelia Voicu

Un comentariu:

Bogdan spunea...

Buna.
Foarte frumoasa poezia, sensibila si impresionant de emotionanta.
Felicitari pentru postare!