"...Viata mea a fost tot ce vrei, câteodatã fiarã, câteodatã floare, câteodatã clopot-ce se certa cu cerul..."(Lucian Blaga)
luni, 10 iulie 2017
Dor de mare
Mi-e dor de mirosul de sare adus de vantul marii ...mi-e dor de zgomotul valurilor vesnic nelinistite si neimblanzite ,mi-e dor de pasii lasati pe nisipul umed ! Mi-e dor de mare ...
Cu ochii-nchiși, eu te privesc mai bine, căci alte lucruri dimprejur nu-i fură; adorm şi-n vis eu te zăresc pe tine şi-mi luminezi deodată noaptea sură. Tu, umbră printre umbre, luminoasă, ce-ascunde chipul tău privirii mele, când raze lucitoare-n juru-i lasă, ca sclipătul îndepărtat de stele? Ce fericiţi mi-s ochii peste zi, când ei te văd aşa cum eşti întreagă, de-n miezul somnului tu poţi răzbi până şi-n vise cu făptura-ţi dragă! Când nu te văd, te caut noaptea-n vis, căci somnu-mi ţine chipul tău închis. (William Shakespeare – Sonetul XLIII)
... // Apoi corabia noastră a mers prin nopţi în care lumina era un fel de amintire ciudată şi printre păsări albe care zburau între noi şi greşelile noastre şi nu ne mai separa de zei decât moartea. De ce trebuia să fiu vinovat când eu n-am vrut decât să rămân credincios? Uneori vântul mă face să cred că totul a durat doar o clipă, când eram stânjeniţi amândoi şi nu ştiam ce să spunem, dar nimeni nu mai vrea să audă de consolări, iar păsările albe care zburau pe mare între umbrele noastre şi zei îmi amintesc că acesta sunt şi nu altul, aceştia suntem şi nu al ţii, noi care am fost împreună şi singuri la Troia. //
Tu esti tacerea credintelor mele Pe care le risipesc si le adun din nou in mine, Cu fiecare cuvant ce te cheama Cu fiecare suras ce te-asteapta.
Tu esti poate insusi dragostea mea Care crede numai in tine, Limpezindu-si apele In franturile surasului tau.
Eu sunt o scrisoare de dragoste Deschisa dar niciodata citita, O mana alunecand pe un pian Intr-o simfonie a cuvintelor nerostite. Eu sunt o fereastra deschisa Spre zborul viselor tale, Dar geamurile mi-au inghetat fara rost In ierni de asteptare.
Tu esti rasuflarea de foc A macilor lui August, Ce-mi ingenunchiaza furtunile Cu tot atatea rasarituri pentru iubirea Ta. Tu esti ploaia copacilor In tremurul serii de toamna, Si cantecul meu Te leagana in brate mangaietoare.
Tu esti taria ce se ridica in copacii mei Si le infloreste crengile, In ciorchini grei de culoare Cu un zambet copilaresc. Tu esti cerul meu senin Spre care-mi intorc cu dragoste privirile, In fiecare noapte cand caut raspuns intrebarilor mele Dincolo de farama de luna oprita in geam. ( Tu eşti - de George Şovu)
3 comentarii:
Cu ochii-nchiși, eu te privesc
mai bine,
căci alte lucruri dimprejur nu-i fură;
adorm şi-n vis eu te zăresc pe tine
şi-mi luminezi deodată noaptea sură.
Tu, umbră printre umbre, luminoasă,
ce-ascunde chipul tău privirii mele,
când raze lucitoare-n juru-i lasă,
ca sclipătul îndepărtat de stele?
Ce fericiţi mi-s ochii peste zi,
când ei te văd aşa cum eşti întreagă,
de-n miezul somnului tu poţi răzbi
până şi-n vise cu făptura-ţi dragă!
Când nu te văd, te caut noaptea-n vis,
căci somnu-mi ţine chipul tău închis.
(William Shakespeare – Sonetul XLIII)
PS :-* :)
... // Apoi corabia noastră a mers prin nopţi în care lumina
era un fel de amintire ciudată
şi printre păsări albe care zburau
între noi şi greşelile noastre
şi nu ne mai separa de zei decât moartea.
De ce trebuia să fiu vinovat
când eu n-am vrut decât să rămân credincios?
Uneori vântul mă face să cred că totul a durat doar o clipă,
când eram stânjeniţi amândoi
şi nu ştiam ce să spunem,
dar nimeni nu mai vrea să audă de consolări,
iar păsările albe care zburau
pe mare între umbrele noastre şi zei
îmi amintesc că acesta sunt şi nu altul,
aceştia suntem şi nu al ţii,
noi care am fost împreună
şi singuri la Troia. //
Cei care-am fost la Troia - Octavian Paler
Tu esti tacerea credintelor mele
Pe care le risipesc si le adun din nou in mine,
Cu fiecare cuvant ce te cheama
Cu fiecare suras ce te-asteapta.
Tu esti poate insusi dragostea mea
Care crede numai in tine,
Limpezindu-si apele
In franturile surasului tau.
Eu sunt o scrisoare de dragoste
Deschisa dar niciodata citita,
O mana alunecand pe un pian
Intr-o simfonie a cuvintelor nerostite.
Eu sunt o fereastra deschisa
Spre zborul viselor tale,
Dar geamurile mi-au inghetat fara rost
In ierni de asteptare.
Tu esti rasuflarea de foc
A macilor lui August,
Ce-mi ingenunchiaza furtunile
Cu tot atatea rasarituri pentru iubirea Ta.
Tu esti ploaia copacilor
In tremurul serii de toamna,
Si cantecul meu
Te leagana in brate mangaietoare.
Tu esti taria ce se ridica in copacii mei
Si le infloreste crengile,
In ciorchini grei de culoare
Cu un zambet copilaresc.
Tu esti cerul meu senin
Spre care-mi intorc cu dragoste privirile,
In fiecare noapte cand caut raspuns intrebarilor mele
Dincolo de farama de luna oprita in geam.
( Tu eşti - de George Şovu)
Trimiteți un comentariu