Tu erai Nordul meu.

" îmi cer scuze cã n-am mai vorbit de mult. Parcã m-as fi rãtãcit...
fãrã busolã si compas.
Pânã acum nu m-am mai rãtãcit. Tu erai Nordul meu.
ªtiam mereu cum sã ajung acasã, atunci când tu erai casa mea.
Iartã-mã cã am fost atât de furios când te-ai dus.
Iartã-mã cã am fost atât de furios când te-ai dus.
eu tot mai cred ca a fost o greseala si astept ca Dumnezeu s-o îndrepte.
Astã-noapte ai venit în visul meu...
cu zâmbetul acela care mã îmbrãþiºa ca pe un iubit... ... ºi mã legãna ca pe un copil. Nu-mi amintesc din vis... ... decât un sentiment de liniºte. M-am trezit cu acest sentiment...
ºi am încercat sã-l pãstrez cât am putut.
Þi-am scris pentru a-þi spune cã îmi caut liniºtea.
ªi ca sã-þi spun cã îmi pare rãu pentru multe lucruri.
Îmi pare rãu cã nu am avut grijã de tine...
... în aºa fel încât sã nu simþi frigul, teama sau boala.
"Îmi pare rãu cã n-am încercat sã gãsesc cuvinte...
pentru a exprima ce simþeam.
Îmi pare rãu cã n-am reparat uºa aceea.
Am reparat-o acum.
Îmi pare rãu cã ne-am certat.
Îmi pare rãu cã nu mi-am cerut scuze mai des.
Eram prea mândru.
Îmi pare rãu cã nu þi-am fãcut mai multe complimente...
... pentru hainele ºi coafurile tale.
Îmi pare rãu cã nu te-am þinut atât de aproape...
... încât nici Dumnezeu sã nu te poatã lua."