"....si n-ai înteles ca poezia e în primul rînd o forma a sperantei....
Sa cînte ploile tocmai atunci,
Cînd avem cea mai mare nevoie de ele, cînd ne lipsesc si ne dor,
cînd soarele arde si mîinile miros a îndoiala,
cînd arbori de nisip se risipesc la cea mai mica adiere,
cînd amintirile au gust amar si speranta e un cuvînt dificil
si cel care cînta ploile risca sa fie dispretuit si lovit...
pentru nebunia si curajul sau care cînta ploile,
care cînta torentele cînd oamenii ridica bratele
ramîn rastigniti în aer ca pe dealul Golgotei.
Cine sa anunte ploile....daca nu poezia ?!
Cine sa aiba curajul sa vada pe cerul gol
nori de ploaie...
....."
Octavian Paler
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu