"....si n-ai înteles ca poezia e în primul rînd o forma a sperantei....
Sa cînte ploile tocmai atunci,
Cînd avem cea mai mare nevoie de ele, cînd ne lipsesc si ne dor,
cînd soarele arde si mîinile miros a îndoiala,
cînd arbori de nisip se risipesc la cea mai mica adiere,
cînd amintirile au gust amar si speranta e un cuvînt dificil
si cel care cînta ploile risca sa fie dispretuit si lovit...
pentru nebunia si curajul sau care cînta ploile,
care cînta torentele cînd oamenii ridica bratele
ramîn rastigniti în aer ca pe dealul Golgotei.
Cine sa anunte ploile....daca nu poezia ?!
Cine sa aiba curajul sa vada pe cerul gol
nori de ploaie...
....."
Octavian Paler
joi, 8 aprilie 2010
miercuri, 24 martie 2010
Drum bun ...:(
“ Vreau sa fiu om de zapada...
…sa nu fiu deloc complicat. Sa ma poata face si desface oricine din trei bulgari rostogoliti. Sa am pieptul potrivit si capul ca o bila. Sa ma multumesc cu o oala pe post de palarie, un morcov sa-mi fie nas si doua bucatele de carbune ce odata au fost jeratec sa imi stea pe post de ochi. As vrea sa fiu un om de zapada. As vrea sa se bucure toti copiii in jurul meu, sa starnesc zambetele bunicilor lor si parintilor ce odata au fost copii. As vrea sa fiu un om de zapada pentru ca traiesc intr-o tara plina de ura fata de orice mai putin fata de oamenii de zapada. Nu mai vreau sa fiu din carne si oase pentru ca alea se strica cu timpul. Mai mult sunt atacate mereu si urate gratuit pentru ca asa e cica “firesc” in tara asta cenusie. E tara in care e bine sa fiu om de zapada. Atunci cu siguranta voi vedea multe zambete si sunt convins ca nu ma va deranja nimeni. Pai ce nu aveti dovada? Cine s-a preocupat vreodata serios sa curete zapada? Nimeni. Asa ca eu voi putea sa raman linistit si sa nu provoc griji prin simpla’mi existenta pana la primavara. Cine s-ar ingrijora pentru un biet om de zapada? …. iar apoi cand vine primavara as vrea sa ma topesc si sa devin apa. Sa se scalde toti copiii in ea si sa se bucure sa se balaceasca si bunicii si da si parintii ce odata au fost si ei copii…."
Mile Carpenisan
…sa nu fiu deloc complicat. Sa ma poata face si desface oricine din trei bulgari rostogoliti. Sa am pieptul potrivit si capul ca o bila. Sa ma multumesc cu o oala pe post de palarie, un morcov sa-mi fie nas si doua bucatele de carbune ce odata au fost jeratec sa imi stea pe post de ochi. As vrea sa fiu un om de zapada. As vrea sa se bucure toti copiii in jurul meu, sa starnesc zambetele bunicilor lor si parintilor ce odata au fost copii. As vrea sa fiu un om de zapada pentru ca traiesc intr-o tara plina de ura fata de orice mai putin fata de oamenii de zapada. Nu mai vreau sa fiu din carne si oase pentru ca alea se strica cu timpul. Mai mult sunt atacate mereu si urate gratuit pentru ca asa e cica “firesc” in tara asta cenusie. E tara in care e bine sa fiu om de zapada. Atunci cu siguranta voi vedea multe zambete si sunt convins ca nu ma va deranja nimeni. Pai ce nu aveti dovada? Cine s-a preocupat vreodata serios sa curete zapada? Nimeni. Asa ca eu voi putea sa raman linistit si sa nu provoc griji prin simpla’mi existenta pana la primavara. Cine s-ar ingrijora pentru un biet om de zapada? …. iar apoi cand vine primavara as vrea sa ma topesc si sa devin apa. Sa se scalde toti copiii in ea si sa se bucure sa se balaceasca si bunicii si da si parintii ce odata au fost si ei copii…."
marți, 23 martie 2010
http://sufletulmeu.ning.com/profile/Cerboaicaiubita
http://sufletulmeu.ning.com/profile/Cerboaicaiubita
vineri, 19 martie 2010
miercuri, 17 martie 2010
luni, 15 martie 2010
marți, 2 martie 2010
Primăvară în suflet
Pofteşte primăvară în casa mea
Hai să bem o ceaşcă de ceai de tei
Şi să discutăm…
Dacă vrei poţi să te serveşti cu nişte idei
Din tava întunecate cu dicţionare
Şi hai să vorbim
Despre călătoriile tale
De peste hotare.
Hai spune te-au însoţit berzele?
Păsările cele străbune.
Şi acele raze de 24 de karate?
Stai să-ţi mai torn nişte ceai
Şi spune-mi
Vreau sa vorbim pe săturate.
Hai să bem o ceaşcă de ceai de tei
Şi să discutăm…
Dacă vrei poţi să te serveşti cu nişte idei
Din tava întunecate cu dicţionare
Şi hai să vorbim
Despre călătoriile tale
De peste hotare.
Hai spune te-au însoţit berzele?
Păsările cele străbune.
Şi acele raze de 24 de karate?
Stai să-ţi mai torn nişte ceai
Şi spune-mi
Vreau sa vorbim pe săturate.
vineri, 26 februarie 2010
Simfonia inimii ...
camelia voicu - Simfonia inimii
Când îmi lipsesti...Ma plimb printre soapte;
O perdea de frunze uscate
Ma poarta în viitor.
Ma joc cu linistea pictata
De trairi neîmplinite.
Sarutari de soare
Se strâng sa-mi încalzeasca prezentul plin de vise.
O pasare din tinuturi magice
Îmi cânta simfonia inimii
Si adorm purtata pe bratele unui copac
Nascut din doua lacrimi cristaline.
Când imi lipsesti...
Ma plimb printre nori de flori
Un cor de zâmbete ma întâmpina din nou
Se zbat privirile ce mai cauta si astazi
Un prezent perfect cu imagini clare
Ce reprezinta dorinta unei iubiri înaltatoare.
Sa simt ca pot atinge la infinit
Ceva de atins si neatins....
O flacara aprinsa din doua suflete pereche.
Nu lasa speranta sa adoarma astazi...
Viseaza ca-ti doresti
Sa ajungi pâna în adâncul chemarii mele.
Te astept si azi....la fel ca ieri, la fel ca mâine.
luni, 22 februarie 2010
Freamat de iubire ...
Te-ai ascuns la mine în suflet
si umbli în tacere
....
În fiecare gând
te simt înecata în suspine.
Privesc absent la umbra mea care trece:
m-am ratacit în negura deasa
îmbracata în mii de sentimente.
Mi-e dor sa zâmbesc,
mi-e dor sa fiu fericita
Mi-e dor de VIATA!
Cânta-mi cântecul vântului
pe vreme de ploaie
si-o sa închid toate usile în urma mea
Sa nu pleci din nou fara mine
lasându-mi un sirag de lacrimi
si-o pagina rupta
din cartea inimii tale.
Esti un vapor care vine si pleaca
în fiecare noapte.
Parca îti aud glasul cald
si-ti vad ochii
de un negru scânteietor.
Te-ai ascuns la mine în suflet
si ratacesti din nou
lovit de nori si valuri
Vreau sa-mi lasi un freamat de iubire
sa-mi amintesc mereu
câta furtuna zace-n mine.
Camelia Voicu
si umbli în tacere
....
În fiecare gând
te simt înecata în suspine.
Privesc absent la umbra mea care trece:
m-am ratacit în negura deasa
îmbracata în mii de sentimente.
Mi-e dor sa zâmbesc,
mi-e dor sa fiu fericita
Mi-e dor de VIATA!
Cânta-mi cântecul vântului
pe vreme de ploaie
si-o sa închid toate usile în urma mea
Sa nu pleci din nou fara mine
lasându-mi un sirag de lacrimi
si-o pagina rupta
din cartea inimii tale.
Esti un vapor care vine si pleaca
în fiecare noapte.
Parca îti aud glasul cald
si-ti vad ochii
de un negru scânteietor.
Te-ai ascuns la mine în suflet
si ratacesti din nou
lovit de nori si valuri
Vreau sa-mi lasi un freamat de iubire
sa-mi amintesc mereu
câta furtuna zace-n mine.
luni, 18 ianuarie 2010
Somn
Cei ce ma urau m-au iubit cel mai tare.
Am trecut printre oameni
Mereu acoperita de dragoste,
Cum trec prin iarna
Acoperita mereu de ninsoare.
Legea talionului e fara mila.
Iubirea cere iubire
Cum sângele cere sânge,
Când ninge...
Ninsoarea îmi cere si mie sa ning.
Dar eu trec prin zapada dormind,
Tu esti semnul din care
Nu vreau sa mai ies,
Rar câte-o privire mai mare
Distrata, uituca visez,
Neaua moale îngheata pe mine,
Ma strânge,
Mi-e cald în somn si bine
Si stiu ca o sa mor,
As fi iertata
Daca m-as trezi din tine,
Dar nu-mi doresc decât,
De sub pleoapele închise izvorât,
Fâlfâitul acesta usor.
Trec dincolo cuprinsa de zapada,
Spre inima celui din urma labirint,
Unde m-asteapta-o dreapta judecata
Care-o sa ma gaseasca vinovata
Poate...
Si-o sa ma pedepseasca pentru toate
Iubirile pe care le-am netrait dormind.
Ana Blandiana
Abonați-vă la:
Postări (Atom)