da, recunosc ..

Da, recunosc ...vreau sa fiu fericita , doresc sa gust aceea bucurie a fericirii !!!
De cate ori am cautat fericirea , ea a fugit de mine ...nu am inteles niciodata de ce ?! Spun ca am obosit seara ...disperata de atata alergat , dar a doua zi o iau de capat .....si alerg , alerg cu toata puterea dupa fericire ....poate ca m-am inselat , poate ca nu asa trebuie sa procedez .Da, stiu ....veti spune ca nu exista fericire , veti spune ...poate ca "acest sentiment " nici macar nu este real , si ca el , sentimentul nu apartine lumii pamantenilor ......dar nu imi pasa , eu vreau sa fiu fericita !!!

Judecati-ma .....dar lasati-ma sa fiu fericita !!!

Şi zbuciumul mării din mine Te cheamă continuu ..... Tu, sufletul meu!

 Azi a murit Madalina Manole ....m-am intristat auzind acesta !!! Imi pare rau ......Dumnezeu sa o ierte !!!

  // Privesc zburând pescăruşii,
Mă înalţ odată cu ei
Şi nu pot şti jucăuşii
Că pluteşte şi inima mea
..... Iubind ochii tăi.

Simt intens briza mării
Ce-mi inundă sufletul plin
Şi privind spre albastrul zării
Te văd doar pe tine
..... Şi iarăşi suspin.

Mi-e dor iar de tine
Aşa cum îmi este mereu
Şi zbuciumul mării din mine
Te cheamă continuu
..... Tu, sufletul meu!  //

Sunt doar o femeie...

azi am gasit acesta poezie .....mi-a placut mult si am cules-o ....




  // Sunt doar o femeie ca atâtea altele
îmi spăl iubirile în lacrimile şiroind
şi le întind ca pe nişte rufe la uscat
să se umple de soare.
Mă învelesc în vise pe care ploile toamnelor
le spală neiertătoare
mai e timp le strig până când am să devin un pumn de oase albe.
Sunt doar o femeie, am în piept o singură inimă
pe care trebuie să o împart tuturor celor îndrăgostiţi de mine
întâi mamei pentru sărbătoarea naşterii
apoi tatălui care mi-a dăruit un nume
apoi tuturor oamenilor care s-au bucurat
de naşterea mea şi tuturor acelora care nu s-au bucurat.
Dragostea nu alege ea se dăruieşte şi celor buni şi celor răi.
Sunt doar o femeie ca atâtea altele
uneori însă înfloresc în mine cireşii şi plâng izvoarele
zorii mă prind întinzându-mă în faţa ferestrei
şi atunci mă simt mare cât un munte
desupra mea zboară stoluri de păsări
arborii mei sunt plini de triluri
fiecare floare e doar un gând de-al meu.
Sunt o femeie la fel ca orişicare alta şi totuşi
eu privesc cerul cum mi-aş privi propria inimă
viaţa este o lectie pe care o înveţi în fiecare zi
de la ceilalţi
uneori sunt atât de albă încât mi se pare
că sunt doar o adunătură de fulgi de zăpadă
alteori sunt plină de flori colorate
când întind braţele frunze şi flori mă acoperă
iar păsările aleargă să-şi facă în umbra lor cuiburi
sunt o femeie ca oricare alta,
zâmbetul meu înnebuneşte sufletul unui singur bărbat
dragostea apare întotdeauna însoţită de un clinchet de clopotel care rămâne să-i măsoare clipele până la moarte.
De câte ori râd moartea face un pas în urmă,
de câte ori plâng ea se apropie nepermis de mult.
Fugi moarte ,fugi o alung !
Nimic nu sperie moartea mai rău decât hohotele de râs.
Învaţă să zambeşti femeie, mi-a spus bărbatul meu în clipa când
iubirea mea şi iubirea lui au devenit una.
Mă sperie totuşi trecerea anilor ,
dar numai atunci când mă privesc în oglindă
de aceea în casa mea toate oglinzile sunt acoperite.
Drept pedeapsă Dumnezeu a pus atunci în trupul meu o scorbură
zilele mele sunt alunele din ea ,
dar veveriţele vin si pleacă fără să le atingă
am învăţat până şi veveriţele să râdă.
Doamne ai milă de mine, îi spun uneori şi el nu spune nimic
doar mama când îmi apare în vis varsă o lacrimă şi-mi pune
mâna ei uscată pe frunte şi nu ştiu dacă mă ceartă sau mă mângâie
când spune că Dumnezeu o întâmpină de-o vreme râzând.
Sunt acum mamă o femeie ca oricare alta, sunt doar o femeie, îi spun
şi de întristare mă scutur.
Opreşte-te, îmi spune când alunele o iau razna.
Pe fiecare alună, grijulie, varsă o lacrimă şi-n jurul meu pe loc
simt cum creşte pădurea.//

Valeria

"...Nu poti cunoaste un om decat dupa nivelul la care s-a ridicat muzica in sufletul lui. Dar cum nu ma intereseaza decat cei inundati de ea, ma dispensez de cunoasterea oamenilor. Exista suflete muzicale care n-au educatie si cultura muzicala. Ceea ce inseamna ca ne nastem cu o suma de vibratii pe care le pun in valoare tristetile noastre. Purtam toata muzica pe care n-am auzit-o in decursul vietii, dar care zace pe strafundurile memoriei. ..."
(Cioran, Lacrimi si Sfinti)

Mi-e dor ...

A fost un timp cand eram puternica , si eu incurajam cu tot dragul pe ceilalti .....o faceam cu drag si cu bucurie , a fost candva ....acum e prea multa oboseala , am obosit ,dar nu vreau sa plang pentru ca mi-e teama ca nu ma pot opri si apoi cui ii plac plangaciosii ....Nu voi plange , voi fi tare !!!
Mi-e dor de mine , mi-e dor de senzatia acea de liniste , mi-e dor de inima mea plina de dragoste .....

Aripile si pamintul

O pasare e o
saminta cu aripi
insa ea nu este iubita de pamint
ea incolteste numai desfoindu-si
foile-n vazduhurile arate de vint.
de Eugen Jebeleanu
 

♥♫ - Dor de tine - (superb)

"As vrea sa locuiasca in mine o inima mai aleasa, mai plina de dragoste, de iertare, de pace.

Atunci as putea mai bine sa Te slujesc prin faptele mele si sa m-apropi mai mult de Tine.

Te laud ca esti Prietenul meu de aproape ce-atinge sufletul meu cu bunatatile Sale si ma-ndeamna sa lupt chiar si in momentele cele mai grele.
Si-Ti multumesc ca fericirile mele izvorasc din Tine, pentru ca Tu esti fericirea mea, iar eu iubesc perfectiunea Ta care se descopera zi de zi mai noua pentru mine. Si-acum nu-mi mai sunt straine soaptele Tale, pentru ca am invatat sa privesc mai mult cu inima si cu acel gol ce L-ai pus in mine ca sa-L umpli la timpul potrivit cu Tine.

Te vad in fiecare curcubeu si Te miros in fiecare parfum de floare,

Te simt in fiecare picur de ploaie ce m-atinge si Te-aud in fiecare ras de copil.

Stiu ca esti un Dumnezeu si-al lucrurilor mici, si-al celor mari.

Am invatat ca totul are o vreme si-o masura si nimic nu misca fara ca Tu sa poruncesti

si vad bunatatile Tale oglindite in fiecare pas al fiintei mele.

Doar un orb n-ar putea sa vada ca dincolo de ce se vede sta Cel nevazut care zice si totul ia fiinta.

 Iti multumesc ca si pentru mine este vremea sa Te vad prin credinta si Te laud ca-Ti faci timp sa-mi arati ca existi si prin natura si prin Cuvant.

E timpul ca eu sa tac si Tu sa-mi vorbesti..."

Povian Gabriela

SA VORBIM DESPRE DOR ...DESPRE FRUMUSETEA SUFLETULUI...

Frumuseţea zilei caută îmbrăţişarea nopţii. Ea este cea care cheamă dorurile noastre, ceea ce rămâne mereu ascuns privirii noastre, ceea ce doar inima ne poate dezvălui. Ai privit vreodată cu inima? Ochii sunt de prisos, iar ceea ce contează e doar acea căldură, acea frumuseţe ultimă şi fără de sfârşit pe care o simţi şi o respiri doar cu inima. În inima mea s-au adunat frumuseţea apusului şi explozia nesfârşită a răsăritului. Între ieri şi azi trăiesc fiecare zi ca pe o naştere sub botezul frumuseţii. Mi-am făcut aripi din frumuseţe, din iubire... am adus viaţă în sufletul şi inima oamenilor. Am sufletul curat ca al unui copil şi încă mai cred în miracole, pentru că ele se întâmplă în fiecare clipă, doar ochiul inimii noastre trebuie să le perceapă. Am sufletul plin de acea lumină a iubirii, a frumuseţii şi a dorului de absolut. Aş vrea să am puterea ca această frumuseţe a sufletului meu să umple sufletul tău însetat de iubire. Sufletul meu... un dor nesfârşit de tine.Suntem ceea ce gândim, suntem ceea ce simţim... suntem ieri şi vrem un azi, suntem viaţă pentru ani, suntem tot ce căutăm... suntem vis şi vrem dorinţe, suntem valuri şi speranţe... suntem praf şi nu uitam, suntem drepţi dar nu iertăm. Trecători prin această viaţă, purtăm pe umeri un alt viitor. Facem compromisuri, cântărim... alegem. Suntem suma deciziilor noastre şi ne purtăm sentimentele în priviri. Zi de zi trec pe lângă mine oameni. În ochii mei fiecare dintre ei e o poveste. Câteodată mă surprind în privirea lor. Fiecare privire de-a mea scrie încă un rând din povestea lor, a celor care îmi vorbesc fără cuvinte. Mă întreb trecătorule, dacă nu poţi să-mi inţelegi privirea, cum îmi vei putea înţelege cuvintele? Vreau să-mi împart sufletul şi toţi şi fiecare-n parte îmi sunteţi întregul. Vreau să vă arăt cât de frumoase sunt anotimpurile din zâmbetul meu. Am să aleg în fiecare zi pe cineva şi, am să-l pictez prin ochii şi sufletul meu... pentru mine. E târziu. Simt un freamăt de teamă. Mi-e dor să nu-mi mai fie teamă. Ne dorim uneori, ca cineva, să ne întindă o mână şi cu zâmbetul pe faţă să ne spună : "Ia-mă de mână te rog şi nu îţi fie frică, te voi însoţi când vei avea probleme, voi plânge când tu plângi, voi fi fericit dacă tu eşti fericită; voi suferi dacă vei suferi şi să ştii că întotdeauna, voi fi lângă tine pe drumul vieţii, să te ajut, întotdeauna voi avea grijă să nu cazi, ca să nu te răneşti". Sunt persoane datorită cărora zâmbim azi pentru că ieri ne-au şters lacrimile … sunt persoane de care ne va fi dor, pentru că viaţa îi poate duce departe… sunt persoane care merită mai mult decât un mulţumesc, pentru că se implică… sunt persoane care vor să ne asculte, pentru că le pasă cu adevărat… sunt persoane cu o inimă mare, pentru că au atâtea de oferit cu drag… sunt persoane a căror urmă nu se va şterge din viaţa nostră, pentru că ne-au schimbat existenţa... sunt oamenii pe care ii iubesc.De ce iubirea sincera dispare incetul cu incetul? De ce oare oamenii îşi uită sufletul? De ce mulţi sting flacăra inimii? De ce mi-e dor când tu stai alături şi când cu gândul iţi mângâi amintirea? De ce tristeţe din ochii mei răsare cănd cu ei, aş putea să-ţi dăruiesc fericirea? De ce te alung din vise de demult, când vremuri peste ele se aşează? Prin amintiri ce încă ne ţin minte, ne facem drum cu pasi mărunţi şi goi. Simţim arsura nisipului fierbinte... puterea de a-l străbate există doar in noi. Ce este sufletul? Uşor cuvânt rostit de vânt şi primit în om, ca să nască speranţă, gând şi lumină. Deşi încercăm să-l definim nu vom ştii niciodată să-l cuprindem, şi chiar de-l vom descoperi, nu vom putea niciodată să-l stăpânim, căci el este singura pasăre ce-şi poartă colivia. De-mi vei întinde măna rugându-mă să-ţi dau să pipăi al meu adânc, cuvinte vei simţi, iar dacă suflet cauţi şi nu răspuns sau fapte, ascultă-ţi inima. Crezi ce vei crede, gândeşte ce doreşti, drumul spre mine însă, în tine îl găseşti... şi om eşti tu, cel care cauţi... cu sufletul.

Speranta dincolo de cuvinte

Imi este dor nu de tine suferinta chiar daca nu sunt ucigas  ti-as tintui inima si te-as spânzura pe cruce sa atârni în bataia vântului si-a gerului sa te batjocoreasca trecatorii lovindu-te peste obraz cu flori de crin sa-ti amintesti ca dragostea poarta plete albe nu- mi place nimic la tine nici macar privirea cea de miel pregatit de sacrificiu mâinile cu degetele ca niste radacini de copac înfingându-si adânc seva în carnea celor slabi ti-ai îndesat picioarele adânc peste rasuflarea lor pe cei mai multi i-ai dat întunericului legându-le gândul de parul deznadejdii, ce-ti pasa tie de drama launtrica a celor ce privesc doar un petic de cer sau de cei ce calatoresc spre Golgota cu trupul plin de rani sufletul meu arzator te-a topit de atâtea ori si nu te-ai multumit ai folosit acelasi siretlic... realitatea, de cele mai multe ori devii o taina neînteleasa nici macar de filozofi ,oare ce putem face sa nu mai fim prieteni... te las aici poate nu ne vom mai vedea niciodata si îti spun raspicat: îmi este dor doar de Cuvânt sa ma înveti cum pot accepta suferinta!

de Maria Prochipiuc