Sunt aici ....trecatoare ca o frunza ...

M-am intors ...am fost plecata , am zburat , am cazut , m-am lovit ,am plans , m-am bucurat ca un copil si mi-am amintit sa ma intorc ...am trait !...Acum ceva timp mi-am pierdut si contul de pe You Tube ....offff....ce rau mi-a parut , mi-a parut rau pentru ca nu am putut salva nimic la timp ...:(
Dar merg mai departe cu sau fara aripi ...Da , azi e primavara ! As vrea sa ma bucur mai mult de Ea ...si poate am sa o fac !

Oamenii sunt adesea neînţelegători, iraţionali şi egoişti...
Iartă-i, oricum.

Dacă eşti bun, oamenii te pot acuza de egoism şi intenţii ascunse...
Fii bun, oricum.

Dacă ai succes, poţi câştiga prieteni falşi şi duşmani adevăraţi...
Caută succesul, oricum.

Dacă eşti cinstit şi sincer, oamenii te pot înşela...
Fii cinstit şi sincer, oricum.

Ceea ce construieşti în ani, alţii pot dărâma intr-o zi...
Construieşte, oricum.

Dacă găseşti liniştea şi fericirea, oamenii pot fi geloşi...
Fii fericit, oricum.

Binele pe care îl faci astăzi, oamenii îl vor uita mâine...
Fă bine, oricum.

Dă-i lumii tot ce ai mai bun şi poate nu va fi niciodată de-ajuns...
Dă-i lumii tot ce ai mai bun, oricum.

La urma urmei, este între tine şi Dumnezeu...
N-a fost niciodată între tine şi ei, oricum.

Maica Tereza

La-nceputul serilor

//  Liniştea te-nsoţea pretutindeni, ca o suită. Dacă ridicai o mână, se făcea în arbori tăcere. Când mă priveai în ochi, împietrea o clipită din a timpului curgătoare putere. Simţeam că pot adormi, visând stele locuite. Şi, numai dacă m-ar fi atins umbra ta foşnitoare, aş fi putut împinge nopţile-ncremenite ca pe-o elice-naintând, spre soare. Şi numai sentimentul acesta îmi da fericire, numai gândul ca sunt şi că eşti. Sprijineam pe ţârâitul greerilor coviltire, sub care beam azurul decantat în ceşti. Şi când sfârşeam cuvintele, inventam altele. Şi când se-nsera cerul, inventam ceruri albastre, şi când orele se-verzeau ca smaraldele, ne bronzam la lumina dragostei noastre. ...Dar tot timpul suna ceva...ceva răsuna, un cântec de iarba cosită, de taciturne mări, în care inima de-atunci îşi revărsa meandrele pierdutelor candori. // ( Nichita Stanescu)

Sunt linistita in sfarsit !!! :)

Ma iubesti ?!

In seara asta sunt din nou  aici ...singura , eu cu mine ...de ce acest titlu? e simplu ,pentru ca stiu deja raspunsul ...Daca ar fi sa vorbesc despre mine as zice ca iubesc multe lucruri pe lumea asta ...iubesc muzica,iubesc zambetele oamenilor,iubesc ochii fericiti care stralucesc  , iubesc linistea si primavara ...iubesc sa stiu ca sunt in siguranta , iar atunci cand nu mai sunt sigura de nimic ma pierd ...
Stiu ca sunt cativa oameni care ma iubesc , insa nu in felul in care eu as dori ...si mai sunt si altii , cei mai importanti pentru mine care nu dau doi bani pe mine , pe ceea ce simt eu ...Stiu , nu ar trebui sa conteze daca ei nu stiu sa aprecieze ...sunt singurii care pierd ...Insa , si aici  cred ca  eu am o problema , ma doare nepasarea lor...ma doare atat de mult si atat de rau !!! Am o mare putere de sacrificiu si as face orice pentru a-mi arata loialitatea pentru cei despre care vorbesc ...insa , ma lovesc doar de tacere , indiferenta ...de un zid rece si mult prea inalt pentru al putea depasi ...

Cred ca am devenit depresa ,dar ...sper sa imi revin ! Dar cu inima ...nu stiu ...chiar nu stiu ce va fi....

Unde esti ,DOAMNE ?!

Nu m-am tinut de promisiune si mi-s ochii grei acum ...dar asta nu are nici o importanta acum , parca nimic nu mai conteaza azi... Azi ma simt atat de  trista , azi ma simt ca si cum am mai murit putin ...Si , totusi ...simt in mine asa un dor , un dor nebun , simt in mine atata iubire ...atata iubire , dar ceva nu mai merge cum trebuie , ceva parca s-a oprit ...
Probabil ca sunt deja incoerenta .....of , scuzati-ma , va rog ....sunt doar o femeie indragostita , dar ...congelata de atatea lacrimi.....uite , se poate sa si glumesc ....inseamna ca pot spune ca sunt bine , " sunt ok , sunt bine " ...vechiul stereotip .....ca sa salvez aparentele ....

Doamne , dar eu ce o sa fac ? Unde o sa fiu de-acum ????? Doamneeeeeeeeeeeeeeeeeee unde esti ?

sunt obosita...

Mi-e greu sa inteleg de ce oamenii se schimba , de ce oamenii devin de cele mai multe ori de nerecunoscut , de ce asa zisa evolutie este de fapt involutie ...
mi-e greu sa inteleg de ce atunci cand se intampla lucruri ...nu mai poti, parca ,sa ai control asupra lor ...nu le mai poti opri... mi-e greu ...sa inteleg oamenii .Ma simt de parca nu as fi dormit de o saptamana si sufletul meu e apasat ...as vrea sa am o clipa e liniste in care sa pot sa imi trag rasuflarea , dar parca nu am acest drept ...de ce ?! cred ca am gresit undeva ....undeva ....dar unde ?!
Toata viata mea s-a desfasurat tare aiurea ...ca un mic haos in care , cred , eu am fost pionul principal ...acum ,parca as fi in viata altcuiva ...Nu ma simt bine ...Deja mi-am promis de ceva timp ca nu voi mai plange ...nu voi mai plange , deci sper sa ma tin de cuvant ...

Sunt obosita si nu inteleg mai nimic din ceea ce mi se intimpla ...

Sufletul meu este dat...

Sufletul meu este dat lui Dumnezeu !!!

A murit ADRIAN PĂUNESCU

Rugă pentru părinti 

Păunescu

Enigmatici si cuminti,
Terminându-si rostul lor,
Lângă noi se sting si mor,
Dragii nostri, dragi părinti.

Cheamă-i Doamne înapoi
Că si-asa au dus-o prost,
Si fă-i tineri cum au fost,
Fă-i mai tineri decât noi.

Pentru cei ce ne-au făcut
Dă un ordin, dă ceva
Să-i mai poti întârzia
Să o ia de la început.

Au plătit cu viata lor
Ale fiilor erori,
Doamne fă-i nemuritori
Pe părintii care mor.

Ia priviti-i cum se duc,
Ia priviti-i cum se sting,
Lumânări în cuib de cuc,
Parcă tac, si parcă ning.

Plini de boli si suferind
Ne întoarcem în pământ,
Cât mai suntem, cât mai sunt,
Mângâiati-i pe părinti.

E pământul tot mai greu,
Despărtirea-i tot mai grea,
Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.

Dar de ce priviti asa,
Fata mea si fiul meu,
Eu sunt cel ce va urma
Dragii mei, mă duc si eu.

Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.
Rămas bun, băiatul meu,
Rămas bun, fetita mea,

Tatăl meu, băiatul meu,
Mama mea, fetita mea. 

ADRIAN PAUNESCU !!!

DRUM BUN,ADRIAN PAUNESCU !

Roaga-te pana ceva se intampla !

Roaga-te pana ceva se intampla !

Un om dormea in coliba lui, cand dintr-odata, intr-o noapte,  camera s-a umplut de lumina si i-a aparut Dumnezeu.
  Domnul i-a cerut sa faca o munca pentru El si i-a aratat o stanca mare din fata colibei. I-a explicat ca va trebui sa impinga piatra zilnic, cu toate puterile sale, ceea ce omul a si facut zi dupa zi.

  Multi ani a muncit din greu, de la rasaritul la apusul soarelui, impingea din toate puterile, cu umerii proptiti pe suprafata masiva si rece a stancii de neclinitit. In fiecare noapte barbatul se intorcea trist si istovit in coliba lui, simtind ca intreaga zi a irosit-o degeaba.

  Tocmai cand barbatul era mai descurajat, Adversarul (Satana) a decis sa-si faca aparitia in gandurile plictisite ale acestuia :"De atata timp impingi piatra si ea nici nici nu s-a clintit".

  Asa omul a ramas cu impresia ca sarcina lui este imposibil de realizat si ca toata munca lui va fi un esec. Aceste idei l-au deprimat si decurajat pe barbat. Satan i-a spus: "De ce te distrugi singur pentru asta? petrece-ti timpul facand doar un efort minim si te vei simti mai bine".

  Barbatul ostenit tocmai asa isi propusese sa faca, dar inainte de asta a decis sa se roage si sa-si spuna pasul Domnului.
 "Doamne, a spus, am muncit mult si greu pentru Tine, adunandu-mi toate puterile sa fac ce mi-ai cerut. Acuma, dupa atata timp, nu am reusit sa misc piatra nici cu jumatate de milimetru. Ce am gresit? De ce am esuat?"

  Domnul i-a raspuns intelegator: "Prietene, cand ti-am cerut sa-Mi slujesti si tu ai acceptat, ti-am spus ca sarcina ta era sa impingi cu toate puterile in stanca, ceea ce ai si facut. Niciodata nu am spus ca astept ca tu sa o misti.  Sarcina ta era doar sa impingi. Si acum vii la Mine obosit spunand ca ai esuat. Dar chiar asta e realitatea? Priveste la tine. Bratele iti sunt puternice si musculoase, spatele e vanjos si bronzat, mainile iti sunt batatorite de atata apasare, picioarele ti-au devenit solide si puternice. Te-ai dezvoltat mult si capacitatile tale sunt peste ce te-ai fi putut astepta sa ai. Adevarat, nu ai miscat stanca. Dar sarcina  ta a fost sa Ma asculti si sa impingi, ca sa-ti pui la incercare credinta si increderea in intelepciunea Mea. Ceea ce ai si facut. Acuma Eu, prietene, voi muta stanca."

( preluat de la povian gabriela )