Sa vorbim ,sa spunem cuvinte ...cuvinte frumoase care sa imbrace sentimente alese ! Am auzit de curand ceva care mi-a ramas in minte ,ceva frumos ...;
povestile frumoase li se intimpla oamenilor frumosi; ...si m-am gandit cum sunt ei oamenii frumosi , frumosi la suflet ,frumosi in ganduri si mi-am dat seama ca lumea in care noi traim acum ,nu e chiar o lume ...frumoasa ! Dimpotriva...
Din pacate ,lumea e ciudata si urata ...si mergand pe firul logic ...cum ar putea sa existe povesti frumoase unor oameni care ,din pacate , traiesc intr-o lumea urata ,cu susul in jos ...Aici ,cred ca e problema fiecaruia ...cumva ,aici ,este paradoxul ...Sa lupti sa fi , sa lupti sa te pastrezi ,sau sa devi un om frumos ....la suflet ,si apoi la chip .
Tu ,cititorule ,ce crezi ?!
Ei ...si chiar daca e ,doar o dimineata geroasa de Ianuarie...O cafea face cat o mie de cuvinte !!! :)
Pe mine ma trezeste si imi ofera o stare de bine !
Sa aveti o zi binecuvantata cu liniste !
// Sunt doar o femeie ca atâtea alteleîmi spăl iubirile în lacrimile şiroindşi le întind ca pe nişte rufe la uscatsă se umple de soare.Mă învelesc în vise pe care ploile toamnelor
le spală neiertătoare
mai e timp le strig până când am să devin un pumn de oase albe.
Sunt doar o femeie, am în piept o singură inimă
pe care trebuie să o împart tuturor celor îndrăgostiţi de mine
întâi mamei pentru sărbătoarea naşterii
apoi tatălui care mi-a dăruit un nume
apoi tuturor oamenilor care s-au bucurat
de naşterea mea şi tuturor acelora care nu s-au bucurat.
Dragostea nu alege ea se dăruieşte şi celor buni şi celor răi.
Sunt doar o femeie ca atâtea altele
uneori însă înfloresc în mine cireşii şi plâng izvoarele
zorii mă prind întinzându-mă în faţa ferestrei
şi atunci mă simt mare cât un munte
desupra mea zboară stoluri de păsări
arborii mei sunt plini de triluri
fiecare floare e doar un gând de-al meu.
Sunt o femeie la fel ca orişicare alta şi totuşi
eu privesc cerul cum mi-aş privi propria inimă
viaţa este o lectie pe care o înveţi în fiecare zi
de la ceilalţi
uneori sunt atât de albă încât mi se pare
că sunt doar o adunătură de fulgi de zăpadă
alteori sunt plină de flori colorate
când întind braţele frunze şi flori mă acoperă
iar păsările aleargă să-şi facă în umbra lor cuiburi
sunt o femeie ca oricare alta,
zâmbetul meu înnebuneşte sufletul unui singur bărbat
dragostea apare întotdeauna însoţită de un clinchet de clopotel care rămâne să-i măsoare clipele până la moarte.
De câte ori râd moartea face un pas în urmă,
de câte ori plâng ea se apropie nepermis de mult.
Fugi moarte ,fugi o alung !
Nimic nu sperie moartea mai rău decât hohotele de râs.
Învaţă să zambeşti femeie, mi-a spus bărbatul meu în clipa când
iubirea mea şi iubirea lui au devenit una.
Mă sperie totuşi trecerea anilor ,
dar numai atunci când mă privesc în oglindă
de aceea în casa mea toate oglinzile sunt acoperite.
Drept pedeapsă Dumnezeu a pus atunci în trupul meu o scorbură
zilele mele sunt alunele din ea ,
dar veveriţele vin si pleacă fără să le atingă
am învăţat până şi veveriţele să râdă.
Doamne ai milă de mine, îi spun uneori şi el nu spune nimic
doar mama când îmi apare în vis varsă o lacrimă şi-mi pune
mâna ei uscată pe frunte şi nu ştiu dacă mă ceartă sau mă mângâie
când spune că Dumnezeu o întâmpină de-o vreme râzând.
Sunt acum mamă o femeie ca oricare alta, sunt doar o femeie, îi spun
şi de întristare mă scutur.
Opreşte-te, îmi spune când alunele o iau razna.
Pe fiecare alună, grijulie, varsă o lacrimă şi-n jurul meu pe loc
simt cum creşte pădurea.//
M-am gandit azi ca sunt mult prea in criza de timp ...timp sa dorm ,timp sa visez chiar si cu ochii deschisi ,timp sa traiesc ...nu mai am timp ! Nu stiu ce crezi tu sau cat timp ai tu ...dar eu azi m-am gandit ca poate ,doar eu am o problema ...As vrea mai mult timp pentru ceea ce conteaza , pentru mine ...Cred ca ,daca as putea sa fac o minune ,asta as face ...as opri din cand in cand timpul ! :)
Pentru ca nu poti sa vezi tot ansamblul , ci ...doar partea ta sau ,mai bine spus ...ceea ce iti convine , poti numi dreptatea ca fiind imaginea /impresia/parerea/dreptatea ta . Cum ar fi daca nu am mai fi subiectivi si daca ne-am autoeduca sa privim din perspectiva celuilalt ? Greu ?! Eu zic ca e ...cel putin imposibil !
Adica ...sa tin eu mai mult cu cel din fata mea ?! Hai ,inteleg ...daca cel din fata mea e o persoana care conteaza pentru mine ,dar daca nu ...daca e doar un strain ?! Nehhhhhh...... e mai mult decat un exercitiu ce autoeducatie ! Aici cred ca e clar , o atitudine ce tine de Dumnezeu ...de cata dumnezeire avem in noi !
Si totusi , nu am sa fiu deloc ipocrita sa spun ca ,eu am reusit asta ...nu ,pentru ca ori de cate ori ...cel putin incerc , se iveste cate unul fie sa imi strice ziua , fie sa ma dezamageasca ...
Dar ...si maine e o zi ! Maine ,cu siguranta o sa fie mai bine decat azi ! Maine !!!
Se apropie Sarbatorile de iarna ,dar nu le mai asteapta nimeni cu aceeasi bucurie nevinovata ,cu aceeasi emotie de prima zapada ,cu aceeasi entuziasm de ;impodobeste ,mama ,bradul;........acum aproape totul e sec, anost si lipsit de bucurie !
Da, ele vin ,sarbatorile ...dar bucuria lor e falsa , nimeni nu mai ureaza nimanui decat ,eventual stereotipurile de pe facebook , nimeni nu mai intelege ca ,de fapt e o sarbatoare a sufletului mai intai si nu a stomacului ...Stiu ,incep nesfarsitele cozi la supermarketuri unde lumea avida de cumparaturi fara rost ,sta si isi indeasa inutilele cadouri si mancaruri etc ....si ,te trezesti asa cu un sentiment de dezgust si de intrebari retorice ...Nici macar vremea nu da semne ca ar fi altfel , nu mai ninge si aprope ca te astepti ca ar veni Pastele ,care oricum pentru marea majoritate nu conteaza ,ca tot sarbatoarea cozilor la supermaket este ...Cand ne-am transformat si unde ne-am ratacit ?! Cum sa ne regasim si sa redevenim ceea ce am fost ...sau poate nu am fost niciodata ...
Întotdeauna toti m-au iubit,Cei ce ma urau m-au iubit cel mai tare.Am trecut printre oameniMereu acoperita de dragoste,Cum trec prin iarna
Acoperita mereu de ninsoare.(Ana Blandiana)
//Eu am trăit unele întâmplări în care m-am lovit de infern. Știu, așadar, că e mult mai simplu să râzi în gura mare de un paradis fictiv decât să judeci în tăcere un infern trăit. Dar nu-mi luați în nume rău această mică lașitate. Dragostea mea de viață e într-adevăr dureroasă, chiar dacă am ales calea cea mai convenabilă pentru a o mărturisi. Când tac... Iertați-mă. Mi s-a făcut frig.//
O.PALER
