„ Astazi chiar de m-as intoarce

A-ntelege n-o mai pot

Unde esti , copilarie,

Cu padurea ta cu tot?"

Mi-e dor de-un vis...

,,Mi-e dor de-un vis aşa curat
Şi alb ca albul de hermină,
Să râd ca florile-n lumină,
Să uit că ros e de vermină
Copacul vieţii scuturat...
Mi-e dor de tine, cea de ieri,

Şi iar visez că sunt cu tine...
Şi-atât de bine şi senin e
Când visul vine să m-aline
Cu dulci şi line mângâieri!...
Visez că zâmbetu-ţi divin

În cale iarăşi luminează-mi,
Că iar la pieptu-mi vii să-ţi razămi
Căpşorul scump, şi-adormi în pază-mi
Ca-n vremile ce nu mai vin...
Visez... dar visurile pier

Curând, ca flori de brumă-atinse,
Iar visul meu din urmă stins e...
Cu braţe-ntinse-n gol şi-nvinse,
Drag vis de ieri, în van te cer!
Şi fără tine, viaţa mi-i

Deşartă ca un ţărm de mare,
Pe care eu te chem din zare
Şi caut dus de se năzare
Vreun semn pe apele pustii...
Te chem şi zi, şi noapte, dar

Tu nu-mi auzi în veci chemarea...
Şi nu-i mai fioroasă marea
În zbuciumarea ei ca marea
Mea jale, chinul meu amar! "

de Ştefan Octavian Iosif

..mi.e dor de zilele când îmi luai fata în palme...mi.e dor de clipele în care priveai în ochii mei...mi.e dor de mâinile tale pe trupul meu...mi.e dor de buzele tale pe gura mea...mi.e dor de îmbratisarile tale....mi.e dor de dragostea noastra ascunsa si de pasiunea noastra dezlantuita...mi.e dor de glasul tau....mi.e dor de mesajele tale...mi.e dor de întâlnirile noastre...mi-e dor ...mi.e dor de plimbarile când ma tineai de mâna în vazul lumii ca si când n.am fi existat decât noi doi pe pamant...mi.e dor...mi.e dor....mi.e dor de tine!....vreau sa fiu iar zapada în viata ta..

vreau iubire..

Plâng florile cu lacrimi de cristal
agatând în ele durerea ofilirii.
Plâng copacii
cu frunze aramii pe alei solitare.
Plânge cerul cu lacrimi reci
înecând ranile pamântului.
Plâng toate culorile curcubeului
ca se topesc în senin.
Plâng cele mai frumoase vise
ce nu au gustat împlinirea.
Plâng zâmbetele de creta
de pe sutele de masti
ce sufoca adevaratul chip.
Plâng cuvintele nerostite
si lasa în urma lor povesti nescrise.
Plâng ranile
de unde s-au rupt aripile.
Plâng iubirile neîmpartasite
în falia inimii însângerate.
Plânge trecutul
ce nu mai poate fi schimbat.
Plâng amintirile
ce nu vor sa moara
în uitarea de gheata.
În oceanul de tristete plutesc,
vad sperantele cum se scufunda,
ma doare neputinta de a evada
din cetatea lacrimilor.

Soldatul Si Pasarea

- Esti trist asta-seara, îi spuse pasarea,
vad eu ca esti trist...
- Nu, nu raspunse soldatul,
- Si totusi pari trist, zise pasarea cea alba,
pari trist.
- Nu, nu sunt trist, raspunse soldatul,
nu, nu.
- Esti trist asta-seara, vad eu,
ai ceva pe suflet mai zise
pasarea alba.
- Nu, nu sunt trist si lasa-ma-n pace!
se rasti la ea soldatul.
Pasarea se desprinse de pe bratul lui
si zbura fâlfâind din aripile ei mari
si albe, foarte albe.
- Unde-o fi plecat pasarea aia cuvântatoare?
se trezi deodata soldatul, vorbind
singur.

Nichita Stanescu - Soldatul Si Pasarea

LACRIMI , Daniel Chisileanu

Într-o zi, Fratele meu Cel Mare plângea
Citea si nu stiu de ce plângea când citea
Era ceva sfâsietor în plânsul Lui
Durea cum nu duruse plânsul nimanui

De parca lumea stelelor bocea si ea,
Când El, Isus, citea plângând din cartea mea.
Plângea în lacrima-i de Dumnezeu si Om
Amurgul peste univers si peste-atom.

Priveam la El si auzeam în departari,
Cum plâng viori la rasarit de înserari,
Cum salciile plâng peste iubiri si vis,
Cum îngeri nu gasesc nimic mai bun de scris.

I-am spus: "Nu mai citi în cartea mea!
Ce daca-n ea povestea vietii mele-i rea?"
Dar El citea mereu, plângând de neoprit.
Iar eu zaceam înfrânt sub visu-mi pârjolit.

"As vrea s-o scriem iar, L-am auzit soptind,
Sa-ti scriu din suferinti un nestiut colind.
Hai, spune-mi despre tine orice ar fi de spus,
Vreo lacrima de dor, vreun gest umil rapus.

Ceva de bine pentru ca, în ceruri cartea ta,
Cât timpul tau grabit nu va pleca.
Va fi curând întunecat de prea târziu
Si-n cartea ta, macar ceva frumos sa scriu.

În seara asta, nu stiu când, mult prea curând,
Se va citi raportul Meu de pe pamânt.
Si-as vrea, când Tatal Meu de tine-o fi citit,
sa nu mai plânga, ci sa fie fericit.

Ploaia sufletului meu,

Ploua cu nuferi, ploua cu flori de margaritar
Si-mi cad pe parul ud petale albe ;
Ce-n drumul lor îmi mângaie trupul, îmi spala fata
Mirosul lor îmi îmbata simturile.
Sunt o mireasa a ploii,
O craiasa a florilor!
Florile… în dansul lor cu ploaia
Îmi soptesc usor un cântec
Ce-mi da aripi sa ma prind în dans cu ele
Trezesc în mine magia zborului ce ma înalta departe în lumea ploilor de flori
Si ploua, ploua cu nuferi si flori de margaritar

Ploua cu vise, ploua cu sperante
Ce ma lovesc în suflet si-mi îmbraca golurile singuratatii
Ploua cu gânduri ce-mi deschid fereastra uitarii
Ploua cu vise ce-mi patrund în inima
Ploua cu sperante ce-mi alunga tristetea
Sunt o mireasa a ploii, o craiasa a viselor,
Un curcubeu de sperante.
Iubiri, trairi se înalta la soare
Pe un zmeu cu fluturi de apa
si-n zborul lui ma striga ploaia
ploua cu vise, ploua cu sperante.

Camelia Voicu

de la Mine a fost aceasta...

Te-ai gandit vreodata ca ce este pentru tine arzator, pentru Mine este dureros? Ce te apasa pe tine, pe Mine Ma priveste.
Calea ta este nepretuita în ochii Mei pentru ca te-am iubit de la inceput, bucuria Mea este sa te învat pe tine.
Când peste tine vin ispite si de fata este vrasmasul, Eu vreau sa stii ca de la Mine a fost aceasta.

Eu sunt Dumnezeul tau, Acela care pe toate le orânduiesc si nu fara de rost ai ajuns în acest loc, acesta este locul pe care Eu ti l-am ales.
Nu m-ai rugat tu oare, ca Eu sa te învat smerenia?
Ei bine, Eu te-am adus pe tine aici, la scoala în care se învata aceasta lectie.
Cei ce sunt langa tine, aceia sunt prin voia Mea.
Daca te-ai aflat în neajunsuri, si iti este greu sa te ridici, atunci sa stii ca de la Mine a fost aceasta.

Chiar daca eu stapânesc peste toate ale tale, Eu doresc ca tu sa vii la Mine sa cunosti ca de la Mine primesti totul.
Darurile Mele sunt nesfârsite, dar Eu vreau ca tu, în prezenta Mea, sa te convingi de dreptatea Mea.

Sa nu fii ca ceilalti sa zici în neputinta ta: „ Nu cred în Dumnezeul meu!“ .
Ai strabatut într-una nopti în suferinta, de cei dragi si apropiati inimii tale te-ai despartit, de la Mine a fost aceasta.

Eu sunt Acela ce îngaduie suferintele.
Ca sa-mi vorbesti am îngaduit asta. Astfel sa gasesti linistea vesnica.
De-al tau prieten sau altcineva, caruia inima ai deschis-o ai fost ranit; de la Mine a fost aceasta.

Am îngaduit ca aceasta nemultumire sa te încerce pe tine, pentru ca în Dumnezeu sa-ti afli cel mai bun prieten.
Eu vreau ca in toate sa Mi te înfatisezi si cu mine sa vorbesti.
Daca te-a clevetit cineva, în grija Mea sa lasi aceasta si, din adâncul inimii tale, de Mine sa te apropii ca sa fii ferit de cearta.
Eu luminez în dreapta ta si în launtrul tau ca soarele de amiaza.Socotelile ti s-au încurcat, deznadajduit din tot sufletul ai obosit; de la Mine a fost aceasta.

Ti-ai faurit un vis, ai avut dorintele tale, înaintea Mea tu le-ai depus pentru a fi binecuvântate.
Însa voia mea e ca tu sa-mi înfatisezi toate momentele vietii tale, ca Eu sa le îndrept, pentru ca tu, zidirea Mea esti, iar nu o forta intamplatoare.
Neasteptata zadarnicie a vietii te-a ajuns pe tine si, acum, inima ta a învaluit-o; sa stii ca de la Mine a fost aceasta.

Eu doresc ca sufletul tau sa fie pururea arzând înaintea ochilor Mei si prin numele Meu sa biruiesti toata slabiciunea.
De mult timp din cauza micimii tale sufletesti si a putinei tale credinte, nu mai ai parte de cuvânt din partea celor apropiati si dragi tie.Sa stii ca de la Mine a fost aceasta.

Chiar în nelinistea aceasta, Eu încerc cu tarie credinta ta si puterea rugaciunii tale pentru aproapele tau; oare nu pentru grijile celorlalti ai poposit cu rugaciunea în Iubirea Mea?
Cand te-au întâmpinat pe cale felurite boli nevindecate, iara tu, legat ai ramas de firea ta? De la Mine au fost acestea.

Eu îmi doresc ca tu sa ma cunosti mai adânc si sa nu te chinui sa patrunzi în a Mea lumina pentru mântuirea sufletelor muritorilor, ale caror cai sunt de nepatruns.
Ci cu smerenie si cucernicie sa-ti pleci capul sub harul Meu.
Ti-ai dorit sa faci ceva însemnat pentru Mine, te-ai plecat, în schimb, bolilor si neputitelor.
De la mine a fost aceasta.

Atunci când ai fost absorbit de lucrarea ta, Eu n-am putut defel sa te aduc la Mine.Eu vreau sa te învat sa primesti constiinta propiei nimicnicii când Eu îti lipsesc.
Doar unii din fiii mei cei buni care s-au desprins de viata cea lumeasca au dobândit arma rugaciunii neâncetate.
De-ai intrat pe neasteptate într-o slujba grea si cu mare raspundere, sa nadajduiesti în Mine.

Eu te încredintez ca aceste greutati vor fi binecuvântate de Domnul Dumnezeul tau în toate caile tale si, peste toate, Calauzitorul si Sprijinitorul tau va fi Domnul tau.

În fiecare zi a vietii tale ai avut în mâinile tale, copilul Meu, acest vas luminat de mila Mea, foloseste-l cu (în) libertate.
Pazeste-l, cunoaste-te si întotdeauna ia aminte ca oriunde ai fi, tu suflete -în neputinta si în disperare– sa înveti ca în toate sa Ma vezi pe Mine.
Toate au fost trimise de Mine spre desavârsirea sufletului tau.

Toate acestea de la Mine au fost!

Când ai sa fii întristat si mâhnit citeste si te linisteste pentru ca
Cel drag noua, Te iubeste!