Speranta dincolo de cuvinte

Imi este dor nu de tine suferinta chiar daca nu sunt ucigas  ti-as tintui inima si te-as spânzura pe cruce sa atârni în bataia vântului si-a gerului sa te batjocoreasca trecatorii lovindu-te peste obraz cu flori de crin sa-ti amintesti ca dragostea poarta plete albe nu- mi place nimic la tine nici macar privirea cea de miel pregatit de sacrificiu mâinile cu degetele ca niste radacini de copac înfingându-si adânc seva în carnea celor slabi ti-ai îndesat picioarele adânc peste rasuflarea lor pe cei mai multi i-ai dat întunericului legându-le gândul de parul deznadejdii, ce-ti pasa tie de drama launtrica a celor ce privesc doar un petic de cer sau de cei ce calatoresc spre Golgota cu trupul plin de rani sufletul meu arzator te-a topit de atâtea ori si nu te-ai multumit ai folosit acelasi siretlic... realitatea, de cele mai multe ori devii o taina neînteleasa nici macar de filozofi ,oare ce putem face sa nu mai fim prieteni... te las aici poate nu ne vom mai vedea niciodata si îti spun raspicat: îmi este dor doar de Cuvânt sa ma înveti cum pot accepta suferinta!

de Maria Prochipiuc

Poetul

 "....si n-ai înteles ca poezia e în primul rînd o forma a sperantei....
Sa cînte ploile tocmai atunci,
Cînd avem cea mai mare nevoie de ele, cînd ne lipsesc si ne dor,
cînd soarele arde si mîinile miros a îndoiala,
cînd arbori de nisip se risipesc la cea mai mica adiere,
cînd amintirile au gust amar  si speranta e un cuvînt dificil
si cel care cînta ploile risca sa fie dispretuit si lovit...
pentru nebunia si curajul sau care cînta ploile,
care cînta torentele cînd oamenii ridica bratele
ramîn rastigniti în aer ca pe dealul Golgotei.
 Cine sa anunte ploile....daca nu poezia ?!
Cine sa aiba curajul sa vada pe cerul gol
nori de ploaie...
....."
Octavian Paler

Drum bun ...:(

“ Vreau sa fiu om de zapada...
…sa nu fiu deloc complicat. Sa ma poata face si desface oricine din trei bulgari rostogoliti. Sa am pieptul potrivit si capul ca o bila. Sa ma multumesc cu o oala pe post de palarie, un morcov sa-mi fie nas si doua bucatele de carbune ce odata au fost jeratec sa imi stea pe post de ochi. As vrea sa fiu un om de zapada. As vrea sa se bucure toti copiii in jurul meu, sa starnesc zambetele bunicilor lor si parintilor ce odata au fost copii. As vrea sa fiu un om de zapada pentru ca traiesc intr-o tara plina de ura fata de orice mai putin fata de oamenii de zapada. Nu mai vreau sa fiu din carne si oase pentru ca alea se strica cu timpul. Mai mult sunt atacate mereu si urate gratuit pentru ca asa e cica “firesc” in tara asta cenusie. E tara in care e bine sa fiu om de zapada. Atunci cu siguranta voi vedea multe zambete si sunt convins ca nu ma va deranja nimeni. Pai ce nu aveti dovada? Cine s-a preocupat vreodata serios sa curete zapada? Nimeni. Asa ca eu voi putea sa raman linistit si sa nu provoc griji prin simpla’mi existenta pana la primavara. Cine s-ar ingrijora pentru un biet om de zapada? …. iar apoi cand vine primavara as vrea sa ma topesc si sa devin apa. Sa se scalde toti copiii in ea si sa se bucure sa se balaceasca si bunicii si da si parintii ce odata au fost si ei copii…."

Mile Carpenisan

http://sufletulmeu.ning.com/profile/Cerboaicaiubita

http://sufletulmeu.ning.com/profile/Cerboaicaiubita

♥♫ - Prayer - Gheorghe Zamfir - (superb )

muzica si frumusete

ajuta-ma sa cresc ...

http://lumeacafelei.eva.ro/plantatia-lui-Cerboaicaiubita/

Primăvară în suflet

Pofteşte primăvară în casa mea
Hai să bem o ceaşcă de ceai de tei
Şi să discutăm…
Dacă vrei poţi să te serveşti cu nişte idei
Din tava întunecate cu dicţionare
Şi hai să vorbim
Despre călătoriile tale
De peste hotare.
Hai spune te-au însoţit berzele?
Păsările cele străbune.
Şi acele raze de 24 de karate?
Stai să-ţi mai torn nişte ceai
Şi spune-mi
Vreau sa vorbim pe săturate.

de Alexa Dumi

Simfonia inimii ...

camelia voicu - Simfonia inimii

Când îmi lipsesti...
Ma plimb printre soapte;
O perdea de frunze uscate
Ma poarta în viitor.
Ma joc cu linistea pictata
De trairi neîmplinite.
Sarutari de soare
Se strâng sa-mi încalzeasca prezentul plin de vise.
O pasare din tinuturi magice
Îmi cânta simfonia inimii
Si adorm purtata pe bratele unui copac
Nascut din doua lacrimi cristaline.


Când imi lipsesti...
Ma plimb printre nori de flori
Un cor de zâmbete ma întâmpina din nou
Se zbat privirile ce mai cauta si astazi
Un prezent perfect cu imagini clare
Ce reprezinta dorinta unei iubiri înaltatoare.
Sa simt ca pot atinge la infinit
Ceva de atins si neatins....
O flacara aprinsa din doua suflete pereche.
Nu lasa speranta sa adoarma astazi...
Viseaza ca-ti doresti
Sa ajungi pâna în adâncul chemarii mele.
Te astept si azi....la fel ca ieri, la fel ca mâine.

Freamat de iubire ...

Te-ai ascuns la mine în suflet
si umbli în tacere
....
În fiecare gând
te simt înecata în suspine.
Privesc absent la umbra mea care trece:
m-am ratacit în negura deasa
îmbracata în mii de sentimente.
Mi-e dor sa zâmbesc,
mi-e dor sa fiu fericita
Mi-e dor de VIATA!
Cânta-mi cântecul vântului
pe vreme de ploaie
si-o sa închid toate usile în urma mea
Sa nu pleci din nou fara mine
lasându-mi un sirag de lacrimi
si-o pagina rupta
din cartea inimii tale.
Esti un vapor care vine si pleaca
în fiecare noapte.
Parca îti aud glasul cald
si-ti vad ochii
de un negru scânteietor.
Te-ai ascuns la mine în suflet
si ratacesti din nou
lovit de nori si valuri
Vreau sa-mi lasi un freamat de iubire
sa-mi amintesc mereu
câta furtuna zace-n mine.

Camelia Voicu