...Azi , ar trebui sa fie o zi frumoasa ...nu stiu ce ar mai trebui ca ziua sa fie perfecta ...e soare , e liniste , muzica se aude in surdina ....ba inca si pasarelele ciripesc nepasatoare de nelinistea mea ...
Si , totusi , ma simt obosita , chiar daca e dimineata si abea m-am trezit ...asteptam un vis , il astept de ceva timp dar inca nu vine...poate ca ar fii timpul sa imi iau gandul si de la vise , cine stie ...?!
Stiu , ar trebui sa nu mai gandesc atat de mult , si sa nu mai incerc sa schimb eu lucrurile ...la urma urmei cei din jur nici macar nu doresc ca lucrurile sa stea altfel ...
Cred ca prefer punctele de suspensie 1 . 2.3 ......in locul raspunsurilor .Da, as prefera aceste puncte ca si cum ar exista si un timp de gandire in asteptarea unui raspuns afirmativ !
Mi-e dor de iarba verde !!! Mi-e dor de copilarie ...cel mai dor imi e sa visez ca zbor ...atunci ma simt cu adevarat libera !
Cred ca inima mea striga atat de tare ca am obosit , strigarea ei este muta ...nimeni nu aude !!!
Muzica se aude ...inca . Muzica e prietena mea cea mai buna !

Tu erai Nordul meu.

" îmi cer scuze cã n-am mai vorbit de mult. Parcã m-as fi rãtãcit...
fãrã busolã si compas.
Pânã acum nu m-am mai rãtãcit. Tu erai Nordul meu.
ªtiam mereu cum sã ajung acasã, atunci când tu erai casa mea.
Iartã-mã cã am fost atât de furios când te-ai dus.
Iartã-mã cã am fost atât de furios când te-ai dus.
eu tot mai cred ca a fost o greseala si astept ca Dumnezeu s-o îndrepte.
Astã-noapte ai venit în visul meu...
cu zâmbetul acela care mã îmbrãþiºa ca pe un iubit... ... ºi mã legãna ca pe un copil. Nu-mi amintesc din vis... ... decât un sentiment de liniºte. M-am trezit cu acest sentiment...
ºi am încercat sã-l pãstrez cât am putut.
Þi-am scris pentru a-þi spune cã îmi caut liniºtea.
ªi ca sã-þi spun cã îmi pare rãu pentru multe lucruri.
Îmi pare rãu cã nu am avut grijã de tine...
... în aºa fel încât sã nu simþi frigul, teama sau boala.
"Îmi pare rãu cã n-am încercat sã gãsesc cuvinte...
pentru a exprima ce simþeam.
Îmi pare rãu cã n-am reparat uºa aceea.
Am reparat-o acum.
Îmi pare rãu cã ne-am certat.
Îmi pare rãu cã nu mi-am cerut scuze mai des.
Eram prea mândru.
Îmi pare rãu cã nu þi-am fãcut mai multe complimente...
... pentru hainele ºi coafurile tale.
Îmi pare rãu cã nu te-am þinut atât de aproape...
... încât nici Dumnezeu sã nu te poatã lua."

„ Astazi chiar de m-as intoarce

A-ntelege n-o mai pot

Unde esti , copilarie,

Cu padurea ta cu tot?"

Mi-e dor de-un vis...

,,Mi-e dor de-un vis aşa curat
Şi alb ca albul de hermină,
Să râd ca florile-n lumină,
Să uit că ros e de vermină
Copacul vieţii scuturat...
Mi-e dor de tine, cea de ieri,

Şi iar visez că sunt cu tine...
Şi-atât de bine şi senin e
Când visul vine să m-aline
Cu dulci şi line mângâieri!...
Visez că zâmbetu-ţi divin

În cale iarăşi luminează-mi,
Că iar la pieptu-mi vii să-ţi razămi
Căpşorul scump, şi-adormi în pază-mi
Ca-n vremile ce nu mai vin...
Visez... dar visurile pier

Curând, ca flori de brumă-atinse,
Iar visul meu din urmă stins e...
Cu braţe-ntinse-n gol şi-nvinse,
Drag vis de ieri, în van te cer!
Şi fără tine, viaţa mi-i

Deşartă ca un ţărm de mare,
Pe care eu te chem din zare
Şi caut dus de se năzare
Vreun semn pe apele pustii...
Te chem şi zi, şi noapte, dar

Tu nu-mi auzi în veci chemarea...
Şi nu-i mai fioroasă marea
În zbuciumarea ei ca marea
Mea jale, chinul meu amar! "

de Ştefan Octavian Iosif

..mi.e dor de zilele când îmi luai fata în palme...mi.e dor de clipele în care priveai în ochii mei...mi.e dor de mâinile tale pe trupul meu...mi.e dor de buzele tale pe gura mea...mi.e dor de îmbratisarile tale....mi.e dor de dragostea noastra ascunsa si de pasiunea noastra dezlantuita...mi.e dor de glasul tau....mi.e dor de mesajele tale...mi.e dor de întâlnirile noastre...mi-e dor ...mi.e dor de plimbarile când ma tineai de mâna în vazul lumii ca si când n.am fi existat decât noi doi pe pamant...mi.e dor...mi.e dor....mi.e dor de tine!....vreau sa fiu iar zapada în viata ta..

vreau iubire..

Plâng florile cu lacrimi de cristal
agatând în ele durerea ofilirii.
Plâng copacii
cu frunze aramii pe alei solitare.
Plânge cerul cu lacrimi reci
înecând ranile pamântului.
Plâng toate culorile curcubeului
ca se topesc în senin.
Plâng cele mai frumoase vise
ce nu au gustat împlinirea.
Plâng zâmbetele de creta
de pe sutele de masti
ce sufoca adevaratul chip.
Plâng cuvintele nerostite
si lasa în urma lor povesti nescrise.
Plâng ranile
de unde s-au rupt aripile.
Plâng iubirile neîmpartasite
în falia inimii însângerate.
Plânge trecutul
ce nu mai poate fi schimbat.
Plâng amintirile
ce nu vor sa moara
în uitarea de gheata.
În oceanul de tristete plutesc,
vad sperantele cum se scufunda,
ma doare neputinta de a evada
din cetatea lacrimilor.

Soldatul Si Pasarea

- Esti trist asta-seara, îi spuse pasarea,
vad eu ca esti trist...
- Nu, nu raspunse soldatul,
- Si totusi pari trist, zise pasarea cea alba,
pari trist.
- Nu, nu sunt trist, raspunse soldatul,
nu, nu.
- Esti trist asta-seara, vad eu,
ai ceva pe suflet mai zise
pasarea alba.
- Nu, nu sunt trist si lasa-ma-n pace!
se rasti la ea soldatul.
Pasarea se desprinse de pe bratul lui
si zbura fâlfâind din aripile ei mari
si albe, foarte albe.
- Unde-o fi plecat pasarea aia cuvântatoare?
se trezi deodata soldatul, vorbind
singur.

Nichita Stanescu - Soldatul Si Pasarea

LACRIMI , Daniel Chisileanu

Într-o zi, Fratele meu Cel Mare plângea
Citea si nu stiu de ce plângea când citea
Era ceva sfâsietor în plânsul Lui
Durea cum nu duruse plânsul nimanui

De parca lumea stelelor bocea si ea,
Când El, Isus, citea plângând din cartea mea.
Plângea în lacrima-i de Dumnezeu si Om
Amurgul peste univers si peste-atom.

Priveam la El si auzeam în departari,
Cum plâng viori la rasarit de înserari,
Cum salciile plâng peste iubiri si vis,
Cum îngeri nu gasesc nimic mai bun de scris.

I-am spus: "Nu mai citi în cartea mea!
Ce daca-n ea povestea vietii mele-i rea?"
Dar El citea mereu, plângând de neoprit.
Iar eu zaceam înfrânt sub visu-mi pârjolit.

"As vrea s-o scriem iar, L-am auzit soptind,
Sa-ti scriu din suferinti un nestiut colind.
Hai, spune-mi despre tine orice ar fi de spus,
Vreo lacrima de dor, vreun gest umil rapus.

Ceva de bine pentru ca, în ceruri cartea ta,
Cât timpul tau grabit nu va pleca.
Va fi curând întunecat de prea târziu
Si-n cartea ta, macar ceva frumos sa scriu.

În seara asta, nu stiu când, mult prea curând,
Se va citi raportul Meu de pe pamânt.
Si-as vrea, când Tatal Meu de tine-o fi citit,
sa nu mai plânga, ci sa fie fericit.

Ploaia sufletului meu,

Ploua cu nuferi, ploua cu flori de margaritar
Si-mi cad pe parul ud petale albe ;
Ce-n drumul lor îmi mângaie trupul, îmi spala fata
Mirosul lor îmi îmbata simturile.
Sunt o mireasa a ploii,
O craiasa a florilor!
Florile… în dansul lor cu ploaia
Îmi soptesc usor un cântec
Ce-mi da aripi sa ma prind în dans cu ele
Trezesc în mine magia zborului ce ma înalta departe în lumea ploilor de flori
Si ploua, ploua cu nuferi si flori de margaritar

Ploua cu vise, ploua cu sperante
Ce ma lovesc în suflet si-mi îmbraca golurile singuratatii
Ploua cu gânduri ce-mi deschid fereastra uitarii
Ploua cu vise ce-mi patrund în inima
Ploua cu sperante ce-mi alunga tristetea
Sunt o mireasa a ploii, o craiasa a viselor,
Un curcubeu de sperante.
Iubiri, trairi se înalta la soare
Pe un zmeu cu fluturi de apa
si-n zborul lui ma striga ploaia
ploua cu vise, ploua cu sperante.

Camelia Voicu